Eu ,Cristina, Alexandra si Anca suntem cele mai bune prietene. Intr-o zi ne-am hotarat sa mergem pana in Timisoara. Noi am ales sa mergem cu trenul. Toti oamenii ne-au zis sa nu mergem cu trenul deoarece vom murii. Noi am luat-o ca pe o joaca si ne-am urcat in tren. Trenul a pornit brusc si noi ne-am speriat un pic dar ne-am revenit imediat cand am vazut ca intarziasem trenul cu 5 minute. Dintr-o data, lumina se stingea si se aprindea incontinuu. Eu cu Crissy, fiind mai sperioase din fire ne-am alarmat imediat dar Ale cu Anca radeau cu pofta crezand ca e doar o pana de curent. La un moment dat, trenul se opreste in mijlocul pustietatii si se auzea zgomote stranii. Trenul a pornit din nou si lumina ramasese stinsa de tot. Apoi, am intrat intr-un cimitir si eu am simtit cum ma atinge cineva. Crezand ca sunt Anca si Ale care incercau sa ne sperie pe mine si Crissy le-am zis:
-Haideti mai! Credeti ca nu imi dau seama ca voi vreti sa ne speriati  si pe mine si pe Crissy???
-Despre ce tot vorbesti ? zise Ale nedumerita..
-Pai nu una din voi sta agatata de umarul meu?
-Nu! a zis Anca care era un pic panicata.
Crissy si cu mine am aprins lanternele si cand ne-am uitat toate in spate era o fata acolo si ne-am linistit. Cand am intrebat-o cum o cheama aceasta ne-a privit fix, si-a dat ochii peste cap si incepuse sa se transforme. Noi am inceput sa alergam pana ce am intrat intr-o cabina intunecata si sinistra. Am aprins din nou lanternele si le-am indreptat spre fereastra de unde ni se parea ca e ceva ciudat. Intradevar, acolo se afla trupul neinsufletit al dragei noastre prietene Anca. Nici nu ne dadusem seama cand a fost luata de langa noi. Si din ce in ce mai speriate am iesit de acolo si am fugit mai departe. Am intrat intr-o alta cabina unde s-a facut un frig infernal si o voce tot soptea "CARE E URMATOAREA?". Incercand sa iesim, am sesizat ca usa era blocata. Dupa ce am reusit sa spargem usa Ale a fost prinsa si decapitata. Eu cu Crissy am tipat de groaza si ne-am impiedicat si am cazut intr-o tufa cu spini ascutiti ca niste cutite. Pline de rani si de lacrimi am reusit sa sarim pe o fereastra dar ceva o prinsese pe Cristina de picior. Intr-un final am reusit sa o salvez si am fugit catre cea mai apropiata biserica. Am innoptat acolo si ne-am intors cu masina unui var de-al Cristinei inapoi in oras. Dupa ce ne-am intalnit cu parintii nostri si le-am povestit tot ce s-a intamplat, acestia ne-au zis ca trebuia sa ascultam ce ne-a zis toata lumea. Cat despre Anca si Alexandra, de acest caz s-a ocupat politia. Fiindca nu s-a gasit autorul acestei fapte groaznice, cazul a fost inchis.
                                                                                      ..::ThE eNd::..